ATARAXÍE s. f. 1. (Med.) Stare bolnăvicioasă de pasivitate a unui organ sau a unei funcțiuni. 2. Concepție filozofică idealistă din antichitate care susținea că omul trebuie să tindă spre o stare de perfectă liniște sufletească prin detașarea de frământările lumii. – Din fr. ataraxie. Vezi definitia »

PERDÍȚIE s. f. stare de cădere morală; pierzanie; corupție, desfrâu. (< fr. perdition, lat. perditio) Vezi definitia »

IDIOLALÍE, idiolalii, s. f. (Med.) Tulburare de vorbire constând în pronunțarea neinteligibilă a unor cuvinte. [Pr.: -di-o-] – Din engl. idiolalia. Vezi definitia »

NITRÁȚIE s.f. Nitrare. [Gen. -iei. / < fr. nitration]. Vezi definitia »

AGONOTESÍE s. f. conducere a întrecerilor atletice la vechii greci. (< gr. agonothesia) Vezi definitia »