Definita cuvantului necrolatru
NECROLÁTRU, -Ă s.m. și f. Persoană care are un cult exagerat al morților. [< fr. nécrolâtre].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu necrolatru
DECAÉDRU s.n. Poliedru cu zece fețe. [Pron. -ca-e-. / cf. fr. décaèdre < gr. deka – zece, hedra – bază]. Vezi definitia »
ACETIMÉTRU s. n. instrument pentru măsurarea tăriei oțetului; acetometru. (< fr. acetimètre) Vezi definitia »
NEÚTRU, -Ă, neutri, -e, adj. 1. (Despre state, popoare etc.) Care este în stare de neutralitate, care nu face parte din beligeranți sau dintre părțile adverse; neutral (1). ◊ Zonă neutră sau teritoriu neutru = teritoriu situat între granițele a două țări pe care nu staționează forțe armate. ♦ P. ext. (Despre oameni sau grupuri sociale) Care nu se încadrează în nici un partid, în nici un curent etc.; care se abține de la a se pronunța pro sau contra, păstrând o atitudine rezervată, pasivă. 2. Care nu poate fi calificat nici în sens pozitiv și nici în sens negativ, care nu trezește nici un interes deosebit, care este nesemnificativ, indiferent; care manifestă indiferență, lipsă de participare: spec. lipsit de valoare afectivă sau stilistică. ♦ (Fon.) Care nu participă la o anumită opoziție fonologică. 3. (Gram.; în sintagmele) Gen neutru (și substantivat, n.) = formă a unor părți de vorbire (substantivul, adjectivul etc.) atribuită numelor de lucruri. Substantiv neutru (și substantivat, n.) = substantiv de genul neutru. Vocală neutră = vocală medială. ♦ (Despre sensul cuvintelor) Care este indiferent față de genul (feminin sau masculin) indicat de forma cuvântului; care se poate referi la obiecte de orice gen; neutral (2). 4. (Chim.) Care nu are nici caracter acid, nici caracter bazic; neutral (3). ♦ La care ionii de hidrogen ai acidului au fost înlocuiți cu metale. 5. (Fiz.) Care nu are sarcină electrică; care posedă în cantități egale sarcină electrică pozitivă și negativă. – Din fr. neutre, lat. neuter, -tra, it. neutro. Vezi definitia »
DECIMÉTRU s.m. Unitate subdivizionară de măsură pentru lungimi, reprezentând a zecea parte dintr-un metru. ◊ Dublu-decimetru = instrument de desen în forma unei rigle, cu lungimea de 20 cm. // s.n. Riglă gradată, lungă de un decimetru. [Pl. (s.m.) -ri, (s.n.) -re. / cf. fr. décimètre]. Vezi definitia »
DEBITMÉTRU s. n. instrument de control, de măsură, de reglaj al debitului fluidelor. (< fr. débitmètre) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z