SENZÁȚIE, senzații, s. f. 1. Reflectare nemijlocită a unor însușiri ale obiectelor din realitate ca urmare a acțiunii lor asupra organelor de simț. Senzație vizuală. Senzație auditivă. ◊ Expr. A avea senzația că... = a simți, a i se părea că... ♦ Percepție. ♦ Simțire; sentiment. 2. Ceea ce are un caracter senzațional, impresionează în mod puternic simțurile, imaginația; ceea ce constituie un prilej de emoții violente. ◊ Loc. adj. De senzație = senzațional. ◊ Expr. A face senzație = a produce o impresie foarte puternică, a trezi un interes deosebit, a face vâlvă. [Var.: senzațiúne s. f.] – Din fr. sensation, lat. sensatio, -onis. Vezi definitia »

EFLUVIOTERAPÍE s. f. aplicație terapeutică a efluviului electric, contra durerilor și a unor leziuni ale pielii; efluviație (2). (< fr. effluviothérapie) Vezi definitia »

zoopatologíe s. f., art. zoopatología, g.-d. zoopatologíi, art. zoopatologíei Vezi definitia »

EREUTOFOBÍE s.f. Teamă de a roși în fața cuiva; eritrofobie. [Pron. -re-u-, gen. -iei. < fr. ereuthophobie, cf. gr. ereuthein – a roși, phobos – frică]. Vezi definitia »

IONIZÁȚIE, ionizații, s. f. (Rar) 1. Proces fizic al cărui rezultat este formarea de ioni. 2. Tratament medical care constă în introducerea în organism a ionilor; ionizare, ionoterapie. [Pr.: i-o-] – Din fr. ionisation. Vezi definitia »