cicríc (-curi), s. n. – Vîrtelniță. – Var. cic(ă)rîc, cic(ă)rig, cic(ă)rag, ce(a)cîr(g) etc. Mr. cicrică. Tc. cikrik (Șeineanu, II, 127; Meyer 446; Lokotsch 448); cf. ngr. τσιϰρίϰι, alb. tšikrik, bg. čikrkă, sb. čekrk. Vezi definitia »

NARCÓTIC, -Ă I. adj., s. n. (substanță, medicament) care provoacă narcoză; somnifer, soporific. II. adj. (despre stări psihofizice) provocat de un narcotic; în stare de narcoză. (< fr. narcotique, germ. narkotisch) Vezi definitia »

HEMODIAGNÓSTIC s.n. Diagnostic pus în urma studierii analizelor de sânge. [< fr. hémodiagnostic]. Vezi definitia »

RAPSÓDIC, -Ă, rapsodici, -ce, adj. Referitor la rapsodie, cu caracter de rapsodie. – Din fr. rhapsodique. Vezi definitia »

poliuretánic (-li-u-) adj. m., pl. poliuretánici; f. poliuretánică, pl. poliuretánice Vezi definitia »