chimén s. m. – Plantă cu semințe aromatice întrebuințate în medicină, bucătărie etc. (Carum Carvi). – Mr. chimin. Gr. ϰύμινον, în parte prin intermediul sl. kjominŭ, kiminŭ (cf. bg. kimén, v. rus. kiminŭ, mag. kömény, cf. Vasmer, Gr., 77). Din același cuvînt gr. provine tc. kimion, de unde rom. chimion, s. m. (chimen, Cuminum Cyminum), cf. bg. kimion (Șeineanu, II, 112; Meyer 226). – Der. chimioniu, adj. (verde închis). Vezi definitia »

ECZEMATOGÉN, -Ă adj. (despre substanțe) care provoacă eczeme. (< fr. eczématogène) Vezi definitia »

EDÉN s. n. (Livr.) Rai, paradis.** Fig. Loc foarte frumos, foarte plăcut, încântător. – Din fr. éden. Vezi definitia »

AEROTRÉN s. n. monorai cu mare viteză pe o pernă de aer comprimat. (< fr. aérotrain) Vezi definitia »

TOLUÉN s.n. Hidrocarbură lichidă, incoloră, inflamabilă, care se extrage din gudronul de huilă; metilbenzen. [Pron. -lu-en. / < fr. toluène]. Vezi definitia »