TELEFÓN s. n. 1. telecomunicație prin intermediul undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalațiilor folosite în acest scop. 2. aparat electric, dintr-un transmițător și un receptor, pentru transmiterea la distanță a vorbirii; post telefonic. ◊ chemare telefonică. ◊ numărul telefonului (2) unui abonat. (< fr. téléphone) Vezi definitia »

TELMATOPLANCTÓN s. n. planctonul mlaștinilor și al băltoacelor. (< fr. telmatoplancton) Vezi definitia »

INIÓN s.m. (Anat.) Protuberanță externă a osului occipital, folosită ca reper în măsurările antropometrice. [Pron. -ni-on. / < fr. inione]. Vezi definitia »

FEROMÓN, feromoni, s. m. (Biol.) Hormon eliminat mai ales de insecte, ca mijloc de semnalizare. – Din engl. pheromone, fr. phéromone. Vezi definitia »

ȘALÓN s.n. v. chalon. Vezi definitia »