Definita cuvantului neogramatic
NEOGRAMÁTIC, -Ă adj. Referitor la principiile și la metodele școlii neogramatice. ◊ Școală neogramatică = curent apărut în a doua jumătate a sec. XIX, fundat de lingviștii germani Osthoff și Brugmann, care pune accent pe cercetarea limbilor vii și pe legile fonetice, dar care nu s-a putut ridica la conceperea limbii ca un fenomen social. // s.m. Adept al acestei școli. [După germ. Junggrammatiker, fr. néo-gramairien, it. neogrammatico].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu neogramatic
ANAHORÉTIC, -Ă, anahoretici, -e, adj. (Rar) De anahoret; fig. modest, sărăcăcios. – Fr. anachorétique. Vezi definitia »
prognític s.n. (înv.) pronostic. Vezi definitia »
SCHELÉTIC, -Ă adj. Referitor la schelet. ♦ (Despre ființe) Foarte slab, slăbănog, uscat. [< fr. squelettique]. Vezi definitia »
ALGÉBRIC, -Ă, algebrici, -e, adj. De algebră, privitor la algebră. – Fr. algébrique. Vezi definitia »
MÓDIC, -Ă adj. de valoare modestă; neînsemnat, mic. ◊ (despre prețuri) moderat, convenabil. (< fr. modique, lat. modicus) Vezi definitia »