Definita cuvantului neogramatic
NEOGRAMÁTIC, -Ă adj. Referitor la principiile și la metodele școlii neogramatice. ◊ Școală neogramatică = curent apărut în a doua jumătate a sec. XIX, fundat de lingviștii germani Osthoff și Brugmann, care pune accent pe cercetarea limbilor vii și pe legile fonetice, dar care nu s-a putut ridica la conceperea limbii ca un fenomen social. // s.m. Adept al acestei școli. [După germ. Junggrammatiker, fr. néo-gramairien, it. neogrammatico].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu neogramatic
RÚSTIC, -Ă adj. (Liv.) De țară, ca la țară; câmpenesc; rustican. ♦ Simplu, necioplit, brut, grosolan. // s.f. Zidărie executată din blocuri masive de piatră a căror față exterioară este cioplită brut. [Cf. fr. rustique, lat. rusticus]. Vezi definitia »
STENOHÍDRIC, -Ă adj. (biol.; despre specii) cu limite minime în suportarea variațiilor în conținutul de apă. (< fr. sténohydrique) Vezi definitia »
METAGENÉTIC, -Ă adj. 1. referitor la metageneză. 2. care se produce după fecundație. (< germ. metagenetisch) Vezi definitia »
EPIPALEOLÍTIC, -Ă adj., s. n. (din) perioada care succedă paleoliticului. (< fr. épipaléolitique) Vezi definitia »
SALICÍLIC adj. acid ~ = acid organic din fenol, folosit în industria coloranților, a conservelor alimentare și în medicină ca antiseptic. (< fr. salicylique) Vezi definitia »