OFRÁNDĂ, ofrande, s. f. Jertfă adusă unei divinități; prinos; dar făcut bisericii. ♦ Fig. Dar oferit unei persoane în semn de devotament, de respect, de recunoștință; omagiu. ♦ Fig. Contribuție la o operă de binefacere; ajutor material dat celor săraci. – Din fr. offrande. Vezi definitia »

îmbălțátă adj. f. (reg.; despre mireasă) cu balțul (vălul) pe cap; înhobotată, îmbrobodită. Vezi definitia »

adiționálă (convorbire) (-ți-o-) s. f., g.-d. art. adiționálei; pl. adiționále Vezi definitia »

túvlă, túvle, s.f. (reg.) cărămidă de căptușit cuptoare. Vezi definitia »

TELEFONOGRÁMĂ s. f. telegramă telefonată. (< telefon + /tele/gramă) Vezi definitia »