Definita cuvantului neoplatonism
NEOPLATONÍSM s.n. Curent filozofic mistic reacționar, apărut în epoca elenistică și ajuns la apogeu în epoca de decădere a Imperiului roman, care proclamă ideea creării lumii prin „emanația” din divinitate și pe aceea a cunoașterii prin extaz mistic. [Cf. fr. néo-platonisme].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu neoplatonism
SOLITARÍSM s. n. (Livr.) Tendință, înclinație a cuiva de a se izola de oameni, de a trăi în izolare. – Solitar + suf. -ism. Vezi definitia »
FILANTROPINÍSM s. n. curent pedagogic din sec. XVIII, care, urmând teoriile lui J. J. Rousseau, milita împotriva scolasticismului și formalismului didactic, voind să făurească o educație firească și umană a copiilor. (< germ. Philanthropinismus) Vezi definitia »
SLAVONÍSM, (1) slavonisme, s. n. 1. Element de limbă de origine slavonă pătruns în altă limbă (și neasimilat). 2. Influență slavonă asupra limbii, literaturii, culturii unui popor. – Slavon + suf. -ism. Vezi definitia »
FUNCȚIONALÍSM s.n. Curent în arhitectura contemporană care cere ca într-o construcție să se vadă corespondența dintre aceasta și procesele de producție sau de viață care se desfășoară în cadrul ei. [Pron. -ți-o-. / cf. it. funzionalismo, germ. Funktionalismus, fr. fonctionnalisme]. Vezi definitia »
ETELÍSM s.n. (Fil.) Teorie potrivit căreia voința este forța fundamentală a conștiinței, a spiritului. [< it. etelismo, germ. Ethelismus, cf. gr. ethelein – a voi]. Vezi definitia »