Definita cuvantului neoplatonism
NEOPLATONÍSM s.n. Curent filozofic mistic reacționar, apărut în epoca elenistică și ajuns la apogeu în epoca de decădere a Imperiului roman, care proclamă ideea creării lumii prin „emanația” din divinitate și pe aceea a cunoașterii prin extaz mistic. [Cf. fr. néo-platonisme].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu neoplatonism
REVOLUȚIONARÍSM s. n. atitudine, spirit revoluționar. (< germ. Revolutionarismus) Vezi definitia »
ASINCRONÍSM s. n. caracter asincron. ◊ efect cinematografic bazat pe neconcordanța dintre coloana vizuală și cea sonoră. (< fr. asynchronisme) Vezi definitia »
Evergetism este un termen inventat de un istoric francez Boulanger, ea derivă direct din greaca εύεργετέω sensul «I a face lucruri bune». It is the practice of notables to distribute a part of their wealth to the community of the hoi polloi , rather than to individuals ( clientelism ). Aceasta este practica de a notables de a distribui o parte din bogăția lor la comunitate a Hoi polloi, mai degrabă decât pentru a persoanelor fizice (clientelism).
donații publice realizate de către cetățeni. SURSA: WIKIPEDIA Vezi definitia »
ROTACÍSM s. n. fenomen fonetic, constând în transformarea unei consoane intervocalice în r; (în limba română) transformarea în r a lui n intervocalic în cuvinte moștenite din latină. (< fr. rhotacisme) Vezi definitia »
ORFÍSM s.n. 1. Doctrină de mistere orfice care preconiza dualismul suflet-corp, considerând corpul ca „temniță” a sufletului, precum și credința în metempsihoză. 2. (Arte) Tendință în pictură, care, prin folosirea culorilor dure urmărind efecte poetice și muzicale, crea impresia de mișcare și luminozitate, anunțând astfel arta abstractă. [< fr. orphisme]. Vezi definitia »