Definita cuvantului neoraționalism
NEORAȚIONALÍSM s.n. Curent filozofic antipozitivist, care încearcă să integreze în mod coerent luarea în considerare a factorului subiectiv al cunoașterii într-o concepție ce consideră că teoria este subordonată obiectului existent independent de subiect. [Pron. ne-o-ra-ți-o-. / < fr. néo-rationalisme].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu neoraționalism
INTELECTUALÍSM s. n. 1. concepție care afirmă capacitatea intelectului, a rațiunii de a cunoaște lumea. 2. concepție care reduce procesele afective și voliționale la cele intelectuale. 3. doctrină care reduce actul moral la înțelegerea, la cunoașterea binelui, care susține preeminența elementului intelectual în cadrul actului moral. (< fr. intellectualisme) Vezi definitia »
PREZENTÍSM s. n. tendință, orientare în filozofia istoriei care neagă posibilitatea unei cunoașteri istorice obiective și autentice, reducând știința istoriei la o proiectare în trecut a mentalităților și năzuințelor prezentului. (< engl. presentism) Vezi definitia »
MONOTEMATÍSM s.n. Tendință de unificare a unei compoziții muzicale ample prin sintetizarea unei singure teme. [Cf. it. monotematismo]. Vezi definitia »
CIUNÍSM s. n. curent latinist extremist, inițiat de Aron Pumnul, care preconiza supunerea neologismelor romanice acelorași transformări suferite de cuvintele moștenite din latină; pumnism. (< -ciune + -ism) Vezi definitia »
PROCUSTIANÍSM s. n. confruntare între doi termeni care se măsoară, definindu-se reciproc, unul prin mărimea celuilalt. (< procustian + -ism) Vezi definitia »