DIACRONÍE s. f. Evoluție, desfășurare istorică a unui fenomen; metodă care studiază evoluția în timp a unui fenomen. [Pr.: di-a-] – Din fr. diachronie. Vezi definitia »

AGÍE, agii, s. f. Organ administrativ din sec. al XIX-lea, însărcinat cu menținerea ordinii publice; totalitatea funcționarilor din această instituție. – Din agă + suf. -ie. Vezi definitia »

NUTÁȚIE s.f.. 1. (Astr.) Oscilația axei unui astru în cursul mișcării de precesiune; (spec.) oscilația axei Pământului într-o perioadă de 18 ani și 2/3. 2. Una dintre cele trei componente ale mișcării unui corp rigid care are un punct fix și care face să oscileze axa de rotație proprie a corpului, apropiind-o și depărtând-o de axa fixă. 3. Mișcare de oscilație descrisă de plante în timpul creșterii. [Gen. -iei, var. nutațiune s.f. / cf. fr. nutation, lat. nutatio – balansare]. Vezi definitia »

GASTRORAGÍE s. f. hemoragie gastrică. (< fr. gastrorrargie) Vezi definitia »

ABERÁȚIE s.f. 1. Abatere de la o normă etc.; deformare, denaturare; rătăcire. V. absurditate. 2. Abatere de la tipul normal al speciei intervenită la unii indivizi, sub acțiunea condițiilor de mediu. 3. (Fiz.) Deformație a unei imagini, produsă de un sistem optic. ♦ Aberație vizuală = astigmatism. 4. (Astr.) Unghi format de direcția adevărată și de direcția aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ. [Cf. fr. aberration, lat. aberratio < aberrare – a se îndepărta]. Vezi definitia »