INTUÍȚIE s. f. 1. capacitate a gândirii de a descoperi nemijlocit și imediat adevărul pe baza experienței și a cunoștințelor dobândite anterior, fără raționamente logice preliminare. 2. metodă didactică de predare și însușire a cunoștințelor pornind de la reflectarea senzorială nemijlocită a obiectelor și fenomenelor studiate. ◊ pătrunderea instinctivă în esența unui lucru; descoperire bruscă, revelatorie a unui adevăr, a soluției unei probleme. ◊ inspirație, presentiment. (< fr. intuition, lat. intuitio, it. intuizione) Vezi definitia »

HIDROESTEZÍE s. f. sensibilitate față de apă. (< fr. hydroesthésie) Vezi definitia »

INTROIÉCȚIE, introiecții, s. f. (Psih.) Act psihic de asimilare a eului unei alte persoane la propriul eu, manifestat prin imitarea inconștientă a comportamentului acelei persoane. [Pr.: -tro-iec-. – Var.: introiecțiúne s. f.] – Din fr. introjection, it. introiezione. Vezi definitia »

MISOLOGÍE s.f. (Liv.) Ură față de rațiune și demonstrația logică. [Gen. -iei. / < fr. misologie, cf. gr. misein – a urî, logos – rațiune]. Vezi definitia »

APITERAPÍE, apiterapii, s. f. Tratament cu produse apicole. – Api[col] + terapie. Vezi definitia »