ELASTODINÁMICĂ s.f. Parte a elastomecanicii care studiază vibrațiile elastice ale corpurilor solide deformabile, ținând seama de cauzele care le produc. [< fr. élastodynamique]. Vezi definitia »

ALICÓTĂ adj.f. (Mat.) Parte alicotă = parte a unui tot, conținută în el de un anumit număr întreg de ori. [< fr. aliquote]. Vezi definitia »

perlínă, perlíne, s.f. (reg.) bibilică, câță. Vezi definitia »

CĂPÍȚĂ, căpițe, s. f. 1. Grămadă conică de fân, p. ext. de plante de nutreț sau de cereale. 2. (Rar) Căpățână (3). – Din bg. kopica. Vezi definitia »

CENÓZĂ s.f. (Biol.) Evacuare a fecalelor, ieșire afară. [Cf. it. cenosi, cf. gr. kenosis – evacuare]. Vezi definitia »