!clúbmen (rar) s.m., pl. clúbmeni Vezi definitia »

TUMORIGÉN, -Ă adj. care produce tumori. (< fr. tumorigène) Vezi definitia »

NÚMEN s. n. (fil.) esență cognoscibilă numai prin rațiune, în opoziție cu fenomenul. ◊ (la Kant) „lucru în sine”. (< fr. noumène, germ. Noumenon, gr. noumenon) Vezi definitia »

POLIGÉN, -Ă adj. (mat.) funcție ~ă = funcție a unei variabile complexe care admite mai multe derivate pentru o valoare dată a variabilei. (< fr. polygène) Vezi definitia »

CHEMITRIPSINOGÉN s. n. proferment inactiv secretat de pancreas care, sub acțiunea catalitică a tripsinei, se transformă în chimotripsină. (< fr. chymotrypsinogène) Vezi definitia »