ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur împrejurul unul loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. -ui. Vezi definitia »

hurătuí, hurătuiésc, vb. IV (reg.) a alunga păsările sau vitele dintr-o holdă; a zburătăci (păsările), a dudui (vitele). Vezi definitia »

zuruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zúrui, imperf. 3 sg. zuruiá conj. prez. 3 să zúruie Vezi definitia »

VECUÍ, vecuiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A locui, a trăi, a petrece vreme îndelungată undeva sau cu cineva. – Veac + suf. -ui. Vezi definitia »

ștempuí, ștémpui și ștempuiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre minereul aurifer) a sfărâma cu ajutorul șteampului (drugului de fier). 2. a sfărâma cu ajutorul instalației mecanice. Vezi definitia »