HEMISPÁSM s.n. Spasm care se produce cu intensitate redusă. [< fr. hémispasme] Vezi definitia »

CARTEZIANÍSM s.n. Doctrina filozofului francez Descartes, care considera rațiunea drept unic izvor de cunoaștere și a prescris reguli ale gândirii pentru cunoașterea adevărului, dar încerca totodată să împace în chip dualist idealismul cu materialismul; curent de gândire care a continuat învățătura lui Descartes în filozofie și în știință; formă de raționalism. [< fr. cartésianisme]. Vezi definitia »

[Regionalism],piatra Vezi definitia »

ENDOMORFÍSM s. n. 1. totalitatea schimbărilor pe care le suferă o magmă la contactul cu unele roci pe care le asimilează. 2. (mat.) homomorfism la o mulțime cu o structură dată de ea însăși. (< fr. endomorphisme) Vezi definitia »

DONATÍSM s. n. schismă inițiată în sec. IV de episcopul Donatus, la Cartagina, care separa biserica africană, cerând supunerea la canoane grele a creștinilor ce își renegaseră credința în timpul persecuțiilor religioase. (< fr. donatisme) Vezi definitia »