sloámă, sloáme, s.f. (reg.) 1. literă. 2. știință de carte. Vezi definitia »

CACOGENÉZĂ s.f. Dezvoltare anormală a unui organ. [< fr. cacogenèse, cf. gr. kakos – rău, genesis – naștere]. Vezi definitia »

HIOSCIAMÍNĂ s. f. alcaloid esteric din unele plante (beladonă, solanacee), parasimpatolitic. (< engl. hyoscyamine) Vezi definitia »

TRÍȘCĂ, triște, s. f. Vechi instrument muzical popular de suflat, făcut din trestie, soc etc., asemănător cu un fluier fără găuri. ♦ Fiecare dintre tuburile sonore ale cimpoiului; țurloi. – Et. nec. Vezi definitia »

ORCHÉSTRĂ, orchestre, s. f. 1. Colectiv de instrumentiști care execută împreună compoziții muzicale la diverse instrumente. ♦ Ansamblul instrumentelor muzicale la care cântă membrii acestui colectiv. 2. Parte a unei săli de spectacol destinată orchestranților, situată între scenă și sală, sub nivelul parterului. ◊ Fotoliu de orchestră = loc în primele rânduri într-o sală de concert sau, p. ext., în orice sală de spectacol. 3. Spațiu circular în arhitectura teatrelor antice, situat între avanscenă și gradenuri. [Var.: orhéstră s. f., (înv.) orchéstru s. n.] – Din fr. orchestre, germ. Orchester, it. orchestra, rus. orkestr. Vezi definitia »