patáșcă¹, patáște, s.f. (reg.) 1. numele mai multor mijloace de transport sau al unor părți componente ale acestora (targă, brancardă, năsălie, dric, roabă, fundul căruței, corlată la car, loitră, drug, șa, tașcă etc.). 2. (la pl.) colțunași umpluți cu griș. 4. dedițel de pădure. Vezi definitia »

a mânca pâine cu sos de limbă expr. (glum.) a mânca pâine goală. Vezi definitia »

STAMÍNĂ, stamine, s. f. Organ bărbătesc de reproducere a florii, care conține polenul. – Din lat. stamen, -inis. Vezi definitia »

CENTROPLÁSMĂ, centroplasme, s. f. (Biol.) Matricea fundamentală a cromozomului. – Din fr. centroplasme. Vezi definitia »

ȚÚRCĂ¹, țurci, s. f. Bețisor ascuțit la ambele capete, cu care se joacă copiii, încercând să-l arunce cât mai departe cu ajutorul altui băț mai lung; jocul la care se folosește acest bețișor. – Cf. ucr., rus. curka. Vezi definitia »