Definita cuvantului oblăduire
OBLĂDUÍRE, oblăduiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a (se) oblădui și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Organ de conducere, autoritate (de stat), stăpânire. – V. oblădui.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu oblăduire
RECLAMÁRE s. f. (Înv.) Reclamație. – V. reclama. Vezi definitia »
ONDULÁRE s.f. Acțiunea de a ondula și rezultatul ei; vălurire; ondulație. [Var. undulare s.f. / < ondula]. Vezi definitia »
DISPECERIZÁRE s. f. acțiunea de control și reglementare operativă și permanentă a unui proces. (< dispecer + -iza) Vezi definitia »
REVOCÁRE s.f. Acțiunea de a revoca și rezultatul ei; anulare, retragere, contramandare; revocație. [< revoca]. Vezi definitia »
ȘISTIFICÁRE s. f. împrăștiere în atmosfera unei mine a unei cantități de pulbere fină de steril. (după fr. schistification) Vezi definitia »