huțupínă, huțupíne, s.f. (reg.) 1. fată ori muiere voinică; huștupină. 2. iapă mare și slăbuță; mârțoagă. Vezi definitia »

PIRÍTĂ s. f. sulfură naturală de fier sau de cupru. (< fr. pyrite) Vezi definitia »

Preferință sau plăcere pentru lipsa de păr în zona genitală. Vezi definitia »

FÓRJĂ, forje, s. f. 1. Instalație simplă, fixă sau mobilă, pentru încălzirea metalelor în vederea forjării lor la cald. ◊ Forjă de câmp = forjă portativă cu vatră de fontă și cu un ventilator acționat cu piciorul prin intermediul unei pedale. 2. Cantitate de metal care se încălzește o dată la forjă (1). 3. Forjărie. – Din fr. forge. Vezi definitia »

ÎMBUCĂTÚRĂ, îmbucături, s. f. 1. Cantitate dintr-un aliment care poate fi vârâtă o dată în gură; înghițitură, dumicat; p. ext. mâncare; bucătură. 2. Loc de asamblare a două țevi, două burlane etc., a unui știft care intră în locașul său etc. – Îmbuca + suf. -ătură. Vezi definitia »