Definita cuvantului noemă
NOÉMĂ s.f. 1. (În filozofia fenomenologică a lui Husserl) Termen care desemnează obiectul gândirii, conținutul ideii, datul intuiției, conținutul unei propoziții. 2. (Lingv.) Semnificatul unui glosem. [Pron. no-e-. / cf. fr. noème, gr. noema – gând, percepție < noein – a gândi].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu noemă
HAPLÓZĂ s. f. reducere la jumătate a numărului de cromozomi, în meioză. (< germ. Haplose) Vezi definitia »
STENOBIÓZĂ s. f. stare a speciilor care suportă variații restrânse ale factorilor de mediu. (< fr. sténobiose) Vezi definitia »
privítă (-te), s. f. – 1. Legătură de nuia. – 2. Piesă metalică ce îmbracă leuca de la car. – Var. (3) priviță. Sl. previti „a lega”, cf. sb. previjati „a lega” (Candrea). În Olt. și Trans. Cu ultimul sens indică o contaminare cu pleviță. Vezi definitia »
BÁNTĂ, benți, s. f. 1. Bandă2 (1). ♦ Fâșie de pânză cusută pe marginea gulerului și a mânecilor cămășii. 2. (Înv.; la pl.) Cătușe, obezi. [Pl. și: bente] – Din rus. bant(a). Vezi definitia »
SCĂFÍȚĂ, scăfițe, s. f. Diminutiv al lui scafă. – Scafă + suf. -iță. Vezi definitia »