EPIFÓRĂ s. f. 1. exagerare patologică a secreției lacrimale. 2. procedeu stilistic constând în repetarea unui cuvânt ori grup de cuvinte la sfârșitul unor unități sintactice sau metrice; epistrofă. (< fr. épiphora, gr. epiphora) Vezi definitia »

ADENÍTĂ s.f. Inflamație a ganglionilor limfatici; bubon. [< fr. adénite, cf. gr. aden – glandă]. Vezi definitia »

GÍGĂ s. f. Vechi dans vioi și vesel, de origine engleză; melodie după care se execută acest dans. ♦ Ultima parte a vechilor suite (2) instrumentale. – Din fr. gigue, it. giga. Vezi definitia »

ȚÂRÂIÁLĂ, țârâieli, s. f. Faptul de a țârâi²; (concr.) ploaie ușoară și de scurtă durată. [Pr.: -râ-ia-. – Var.: țârcâiálă s. f.] – Țârâi² + suf. -eală. Vezi definitia »

DEPENDÍNȚĂ s. f. (pl.) clădire, încăpere care depinde de o construcție principală; încăpere accesorie (bucătărie, baie etc.) a unei locuințe. (după fr. dépendance) Vezi definitia »