cútă (cúte), s. f. – 1. Pliu, îndoitură. – 2. Zbîrcitură, încrețitură, rid. – 3. Pungă sub ochi. – 4. (Rar) Felie, bucată tăiată. Origine incertă. Pare a fi vorba de lat. cŭtem „piele” (Pușcariu, Conv. lit., XXXIX, 61-3; Pușcariu 469; Lausberg 42; cf. părerea contrară la Domaschke 88), cf. sard. kude, sicil. kuti, piem. ku. Semantismul este dificil; poate trebuie explicat prin contaminarea cu gr. ϰότις „crestătură, incizie”. Cealaltă explicație, bazată pe bg. skut „margine, tiv” (Skok 67) nu este mai convingătoare. DAR propune bg. kutta, pe care nu îl cunoaștem, și care ar putea proveni din rom., dacă este cuvînt atît de rar cum pare. – Der. cuta, vb. (a îndoi, a face cute). Vezi definitia »

ZILIȘOÁRĂ, zilișoare, s. f. Ziulică. – Zi + suf. -ișoară. Vezi definitia »

AMBUȘÚRĂ s. f. muștiuc (1). (< fr. embouchure) Vezi definitia »

táță, táțe, s.f. (reg.) 1. tavă. 2. fundament la casă. Vezi definitia »

STRONGILÓZĂ s.f. Boală parazitară cauzată de strongil și caracterizată prin tulburări digestive și uneori respiratorii. [< fr. strongylose]. Vezi definitia »