ponív, ponívă, adj. 1. (înv. și reg.) chior; miop. 2. (înv.; despre minte, inteligență) cu posibilități limitate, lipsit de agerime, de perspicacitate; redus. Vezi definitia »

PREVENTÍV, -Ă adj. care preîntâmpină, împiedică un rău. ♦ medicină ~ă = ramură a medicinei care se ocupă cu mijloacele de prevenire a bolilor; arest ~ = deținere provizorie pentru cercetări a unui inculpat; prevenție (1). (< fr. préventif) Vezi definitia »

PANDANTÍV s. n. 1. bijuterie, piatră prețioasă rotundă sau ovală, care se poartă atârnată la gât. 2. porțiune triunghiulară a unei bolți sferice între arcele mari care susțin o cupolă sau o turlă. (< fr. pendentif) Vezi definitia »

EXPEDITÍV, -Ă adj. (adesea adv.) Care lucrează repede, care rezolvă prompt, ușor lucrurile. [< fr. expéditif]. Vezi definitia »

COLIGATÍV, -Ă adj. (despre proprietăți ale substanțelor) care depinde numai de numărul și de natura moleculelor substanței. (<fr. colligatif) Vezi definitia »