ABSTRACȚIONÍSM s.n. 1. Folosirea excesivă a abstracțiilor. 2. Curent în artele plastice care se folosește de pete colorate sau de construcții geometrice complicate pentru redarea imaginilor sau a figurilor concrete. ♦ Direcție generală în arta contemporană, caracterizată prin intelectualizarea, reducția abstractă și incifrarea imaginii. 3. (Fil.) Tendința de a da abstracțiilor o valoare egală aceleia a realităților concrete. [ Pron. -ți-o-. / < fr. abstractionnisme]. Vezi definitia »

DESPOTÍSM s. n. guvernare despotică; absolutism, tiranie. ◊ (fig.) comportare, atitudine arbitrară; samavolnicie. (< fr. despotisme) Vezi definitia »

IZOCRONÍSM s.n. Însușirea de a fi izocron. ♦ Proprietate a unor fenomene periodice de a se repeta în mod identic după o perioadă anumită de timp. ♦ Stare a două celule nervoase sau musculare având aceeași cronaxie. [Var. isocronism s.n. / cf. fr. isochronisme]. Vezi definitia »

PREDETERMINÍSM s. n. teorie care consideră că actele de voință ale omului și desfășurarea evenimentelor istorice ar fi de mai înainte determinate de către puterea divină. (< fr. prédéterminisme) Vezi definitia »

ENDOREÍSM s.n. Caracterul, situația a ceea ce este endoreic. [Pron. -re-ism. / < fr. endoréisme]. Vezi definitia »