Definita cuvantului obligeană
OBLIGEÁNĂ, obligene, s. f. Plantă erbacee perenă, originară din India, cu miros aromatic, cu rizom cărnos, cu frunze liniare lungi și cu flori gălbui, care crește pe marginea apelor ori este cultivată, fiind folosită în medicină și în parfumerie (Acorus calamus). – Et. nec.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu obligeană
FLICTÉNĂ, flictene, s. f. Bășicuță plină cu lichid care se formează la suprafața pielii în arsurile ușoare. – Din fr. phlyctène. Vezi definitia »
HÚSCĂ, huști, s. f. (Reg.) Sare obținută prin fierberea apei de izvoare sau de bălți sărate; p. ext. calup de sare. – Din ucr. huska [soly]. Vezi definitia »
șușăníță, șușăníțe, s.f. (reg.) 1. fâșie îngustă și lungă (dintr-un material, aliment); porțiune subțire și alungită de teren, șuviță. 2. ramificație îngustă a unui curs de apă; curs de apă îngust. Vezi definitia »
BENZOPURPURÍNĂ s. f. Substanță care constituie unul dintre cei mai importanți coloranți roșii pentru bumbac. – Fr. benzopurpurine. Vezi definitia »
ANTÉNĂ, antene, s. f. (Adesea fig.) 1. Fiecare dintre cele două firișoare mobile care se află la capul insectelor, crustaceelor și miriapodelor, și care servește ca organ de simț. 2. Conductă sau ansamblu de conducte electrice aeriene care formează un circuit electric (folosit în radiocomunicații). 3. Bară lungă și mobilă prinsă transversal de catarg, spre a ține o parte din pânzele unei corăbii. – Fr. antenne (lat. lit. antenna). Vezi definitia »