Definita cuvantului novație
NOVÁȚIE s.f. 1. Stingere a unei obligații prin crearea alteia noi, care se deosebește de prima prin calitatea debitorului sau a creditorului. 2. (Rar) Inovație. [Gen. -iei, var. novațiune s.f. / cf. fr. novation, lat. novatio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu novație
(explicație simplificată): a parcurge o suprafață rînd cu rînd (fr. balayer = a mătura) Vezi definitia »
OLIGOFRENOPEDAGOGÍE s. f. ramură a defectologiei care se ocupă cu educarea deficienților mintali. (< fr. oligophrénopédagogie) Vezi definitia »
artilérie (artilérii), s. f. – Ansamblu de arme de foc care servesc la aruncarea de proiectile grele la distanță. Fr. artillerie, sau lat. tîrzie artilleria, prin intermediul pol. artilerija (sec. XVII). – Der. artilerist, s. m. Vezi definitia »
SUPERPOZÍȚIE s.f. Suprapunere. [Gen. -iei. / < fr. superposition]. Vezi definitia »
BUFOTERAPÍE s. f. folosirea terapeutică a veninului de broască râioasă. (< fr. bufothérapie) Vezi definitia »