petílă (petíle), s. f. – Fiecare dintre sforile carmacului. Sb. petlja „laț” (Scriban). – Der. petliță, s. f. (distincție militară la gulerul uniformei), din rus. petlica „cheotoare” dim. al aceluiași cuvînt sl., cf. sb., bg. petlica, mr. petliță „nasture”. Vezi definitia »

COHÓRTĂ s.f. 1. Unitate din infanteria romană, cu un efectiv reprezentând a zecea parte dintr-o legiune. 2. (Fig.) Mulțime, ceată. 3. Colectivitate a oamenilor care au trăit același eveniment demografic într-o perioadă de timp. [< lat. cohors, cf. fr. cohorte]. Vezi definitia »

NÉUMĂ s. f. semn de notație muzicală constând din puncte și virgule fără portativ, în evul mediu pentru cântarea liturgică. ◊ grup de note emise dintr-o singură respirație. ◊ parte dintr-o frază muzicală bisericească a cărei ultimă silabă se prelungește sau care este cântată fără cuvinte. (< fr. neume, lat. neuma) Vezi definitia »

cúcovă, cúcove, s.f. (reg.) 1. specie de lebădă caracterizată printr-o mică umflătură neagră la rădăcina ciocului; lebădă de vară. 2. cal înalt și slab; mârțoagă. Vezi definitia »

MESALÍNĂ, mesaline, s. f. (Livr.) Femeie desfrânată. – Din fr. messaline. Vezi definitia »