LOCAȚIÚNE s.f. v. locație. Vezi definitia »

REȚÍNE vb. I. tr. 1. a ține în loc, a împiedica de la ceva. ◊ a ține închis, arestat, a priva de libertate. 2. a ține asupra sa, a păstra. 3. a rezerva. 4. a opri o parte dintr-o sumă de bani cuvenită cuiva. 5. a ține minte. 6. (jur.) a se admite de către instanță existența unei stări de fapt pe baza probelor. II. tr., refl. (fig.) a (se) stăpâni. (după fr. retenir) Vezi definitia »

POSTPÚNE vb. tr. a folosi procedeul postpunerii. (după fr. postposer) Vezi definitia »

ALTITÚDINE, altitudini, s. f. Înălțimea unui punct de pe suprafața pământului considerată în raport cu nivelul mării. – Fr. altitude (lat. lit. altitudo, -inis). Vezi definitia »

TURPITÚDINE, turpitudini, s. f. (Livr.) Faptă rușinoasă, josnică, mârșavă. – Din lat. turpitudo, -inis, fr. turpitude. Vezi definitia »