nímeni pron. – Niciunul. – Var. nimene(a), nime, nimenilea, (Banat, Olt.) nima. Megl. nimen, nimea, nimini. Lat. nĕmo, nēmĭnem (Pușcariu 1130; Candrea-Dens., 1231; REW 5886), cf. it. nimo, sard. nimus, cors. nimo. Var. nime provine din nominativ (cf. om, oameni), sau reprezintă o formă disimulată. Gen. nimănui, nimărui, nimunui, nimălui. Vezi definitia »

ÎMPRIETINÍ vb. IV. v. împrieteni. Vezi definitia »

SOPONÍ vb. IV. v. săpuni. Vezi definitia »

FINÍ, finesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sfârși, a isprăvi, a termina. – Din fr. finir, lat. finire. Vezi definitia »

CLINGĂNÍ vb. IV. v. clincăni. Vezi definitia »