Definita cuvantului obiectitate
OBIECTITÁTE s.f. (În filozofia lui Schopenhauer) Forma sub care lucrul în sine, realul, apare ca obiect. [Cf. germ. Objektität, fr. objectité].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu obiectitate
SINGULARITÁTE s. f. (Rar) Calitatea de a fi singular; p. ext. ciudățenie, bizarerie. – Din fr. singularité, lat. singularitas, -atis. Vezi definitia »
FUNGOZITÁTE s.f. Tumefacție cu aspect de ciupercă; fongus. [Cf. fr. fongosité]. Vezi definitia »
DISTRIBUTIVITÁTE s. f. 1. (mat., log.) proprietate a unei operații de a putea fi efectuată separat asupra diferiților termeni dintr-o expresie. 2. caracteristică a atenției de a urmări simultan două sau mai multe activități. (< fr. distributivité) Vezi definitia »
SCULPTURALITÁTE s.f. (Rar) Însușirea de a fi sculptural. [< sculptural + -itate]. Vezi definitia »
IREVOCABILITÁTE s.f. (Liv.) Starea a ceea ce este irevocabil. [Cf. fr. irrévocabilité]. Vezi definitia »