EXCLAMÁȚIE, exclamații, s. f. Cuvânt, propoziție sau frază rostită cu un ton ridicat (și prelungit), pentru a exprima o stare afectivă puternică; strigăt, exclamare. – Din fr. exclamation, lat. exclamatio. Vezi definitia »

PATOMIMÍE s. f. nevoia morbidă de a simula o boală. (< fr. pathomimie) Vezi definitia »

INFILTRÁȚIE s. f. 1. infiltrare. ◊ cantitatea de apă provenită din precipitațiile atmosferice, care pătrund în sol. 2. injectare lentă cu novocaină a unui țesut. ◊ pătrundere a unui lichid (sânge, serozitate) într-un țesut sau organ. 3. (text.) lipirea pe stofă a unor fire sau scame de altă culoare. (< fr. infiltration) Vezi definitia »

MONOBLEPSÍE s.f. Defect al vederii constând în neputința de a vedea clar cu ambii ochi, în timp ce cu fiecare în parte bolnavul vede bine. [Gen. -iei. / < fr. monoblepsie, cf. gr. monos – unic, blepsis – vedere]. Vezi definitia »

Conceptie filozofica potrivit cu care omul face parte din divinitate, este inclus in aceasta. Vezi definitia »