MENȚÍNE vb. III. 1. tr. A păstra ceva neschimbat. ♦ A susține. 2. refl. A rămâne în aceeași stare. ♦ A-și păstra același loc, același post, aceeași poziție. [P.i. mențin, conj. -nă. / cf. it. mantenere, fr. maintenir, după ține]. Vezi definitia »

ULCERAȚIÚNE s.f. v. ulcerație. Vezi definitia »

CONSUETÚDINE s.f. Obișnuință, obicei, deprindere; uz, datină. [< lat. consuetudo, cf. it. consuetudine]. Vezi definitia »

CONTESTAȚIÚNE s.f. v. contestație. Vezi definitia »

DISOLUȚIÚNE s.f. v. disoluție. Vezi definitia »