sărătură, sărături s. f. (intl.) om cu multă experiență; descurcăreț. Vezi definitia »

SCÚLPTORIȚĂ s. f. femeie sculptor. (< sculptor + -iță) Vezi definitia »

horáiță (horáițe), s. f. – Drum, cale. Origine necunoscută. În Trans. de Nord. După Scriban, în legătură cu rut. gorá „munte”. Vezi definitia »

BARÍTĂ s.f. Hidroxid de bariu. [Var. barit s.n. / < fr. baryte]. Vezi definitia »

cășíță, cășíțe, s.f. (reg.) 1. alveolă de fagure, căsuică, căsuță. 2. solniță din coajă de mesteacăn; sărăriță. 3. despărțitură într-un sertar, chichiță, casetă, pui, sipet; despărțitură in șerpar. 4. firidă. 5. colacul fântânii; ghizdurile fântânii. 6. construcție de bârne umplută cu pietre. 7. chiotoare la cămașă. 8. zăbală. Vezi definitia »