CONCENTRÁȚIE s. f. (chim.) grad de saturare, de densitate a unui corp; raport între cantitatea de substanță dizolvată și cantitatea de solvent sau de soluție obținută. (<fr. concentration) Vezi definitia »

ORTODONTOLOGÍE s. f. disciplină medicală care se ocupă cu studiul și tratamentul anomaliilor dentomaxilare. (< fr. orthodontologie) Vezi definitia »

PSIHOMANȚÍE s. f. Pretinsă artă de a ghici viitorul prin invocarea spiritelor celor morți. – Din fr. psychomancie. Vezi definitia »

MICROSPORÍE s. f. micoză cauzată de un microspor. (< fr. microsporie) Vezi definitia »

DISGENEZÍE s.f. (Med.) Tulburare în reproducere, în dezvoltare. [Gen. -iei. / < fr. dysgénésie, cf. gr. dys – dificil, genesis – naștere]. Vezi definitia »