zorít (rar) s. n., pl. zoríturi Vezi definitia »

EPIFÍT, -Ă, epifiți, -te, adj. (Despre plante; și substantivat) Care trăiește fixat pe altă plantă fără a fi parazit, aceasta servindu-i numai ca sprijin. – Din fr. épiphyte. Vezi definitia »

ÎNĂCRÍT, -Ă, înăcriți, -te, adj. Acrit; p. ext. stricat, alterat. ♦ Fig. (Despre oameni) Posac, ursuz. – V. înăcri. Vezi definitia »

ȘERPUÍT, -Ă, șerpuiți, -te, adj. Care face cotituri, care șerpuiește; șerpuitor, cotit. – V. șerpui. Vezi definitia »

COCĂRÍT, -Ă, cocăriți, -te, adj. v. COCĂRI. – [DAR] Vezi definitia »