MASTOÍD, -Ă adj. Apofiză mastoidă (și s.f.) = fiecare dintre proeminențele osului temporal situate îndărătul urechii. [Pron. -to-id. / < fr. mastoïde, cf. gr. mastos – mamelă, eidos – aspect]. Vezi definitia »

PIRENOÍD, -Ă I. adj. în formă de sâmbure osos. II. s.m. pl. plastide granulare globuloase, incolore, din cromatofori, la alge. (< fr. pyrénoïde/s/) Vezi definitia »

MONOACÍD adj., s. m. (corp) care posedă o singură funcție acidă. (< fr. monoacide) Vezi definitia »

EPILEPTOÍD, -Ă adj. care prezintă aparențele epilepsiei. (< fr. épileptoïde) Vezi definitia »

OXIACÍD, oxiacizi, s. m. Acid anorganic care conține în molecula sa și oxigen. [Pr.: -xi-a-] – Oxi[gen] + acid. Vezi definitia »