Definita cuvantului ofertoriu
OFERTÓRIU s.n. (Bis.) Parte a liturghiei catolice care urmează după citirea evangheliei și când preotul face consacrația pâinii și vinului de împărtășanie. [Pron. -riu. / cf. it. offertorio, lat.t. offertorium].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ofertoriu
MEITNERIU s. n. Element chimic, radioactiv, cu numărul atomic 109, produs în mod artificial. [Pr.: maitnériu – Sb.: Mt] (cf. engl. meitnerium < n. pr. Lise Meitner; 1992) [MW] Vezi definitia »
poștagíu, poștagíi, s.m. (înv.) 1. diriginte de poștă (la țară); poștameșter; poștar. 2. factor poștal. Vezi definitia »
spărguríu, spărguríe, adj. (înv.) fragil, casant (care se sparge ușor). Vezi definitia »
TARABAGÍU, tarabagii, s. m. Negustor ambulant (care vinde la o tarabă). – Tarabă + suf. -agiu. Vezi definitia »
TÉRBIU s. n. Element chimic din familia lantanidelor. – Din fr. terbium. Vezi definitia »