Definita cuvantului ofertoriu
OFERTÓRIU s.n. (Bis.) Parte a liturghiei catolice care urmează după citirea evangheliei și când preotul face consacrația pâinii și vinului de împărtășanie. [Pron. -riu. / cf. it. offertorio, lat.t. offertorium].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ofertoriu
porumbíu, -ie, adj., s.f. (reg.) 1. (adj.) de culoarea porumbei; negru-vinețiu. 2. (s.f.) varietate de strugure cu boabele negre-vineții. Vezi definitia »
CALEMGÍU, calemgii, s. m. (Înv.) Funcționar de cancelarie; copist. – Din tc. kalemcı. Vezi definitia »
țambalagiu, țambalagii s. m. informator, denunțător, delator. Vezi definitia »
ULTRÁGIU s.n. v. ultraj. Vezi definitia »
ÓCHIU formă verbală în expr. v. PETRECE (II. 1.) Expr. A petrece (pe cineva sau ceva) cu ochii (sau, rar, cu ochiu, din ochi) sau cu privirea (ori cu privirile) = a urmări cu privirea pe cineva sau ceva care pleacă, trece, se îndepărtează; a observa. [DEX '96] Vezi definitia »