Definita cuvantului oficia
OFICIÁ vb. I. tr. A sluji; a face o slujbă religioasă. ♦ A săvârși un act public sau privat, în special o căsătorie. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind, var. ofiția vb. I. / < fr. officier, lat. med. officiare].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu oficia
JUVENÍLIA s.f.pl. (Liv.) Scrieri din perioada tinereții unui autor sau conținând fapte și amintiri din tinerețe. [< lat. iuvenilia]. Vezi definitia »
ÎMBIÁ, îmbíi, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) îndemna (stăruitor) să facă sau să primească ceva; a (se) invita, a (se) pofti. ♦ Refl. (Rar) A se lăsa poftit. ♦ Tranz. Fig. A atrage. [Pr.: -bi-a] – Probabil lat. *inviare. Vezi definitia »
încopcia, încopciez v. t. (intl.) a pune cătușe (cuiva). Vezi definitia »
ORTOGRAFIÁ vb. I. tr. (Liv.) A scrie (un cuvânt, un text) potrivit regulilor ortografice. [Pron. -ți-a, p.i. -iază, ger. -iind. / Cf. fr. orthographier]. Vezi definitia »
MARGINÁLIA s. f. Comentariu cu note și însemnări privitoare la o operă (și apărut într-o publicație periodică). [Pr.: -li-a] – Din lat., it. marginalia. Vezi definitia »