Definita cuvantului oficiu
OFÍCIU s.n. 1. Serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu. ◊ Din oficiu = fără a fi cerut; ca un serviciu obligatoriu; (în mod) oficial. 2. Funcție, îndatorire, slujbă. 3. (la pl.) Servicii, ajutoare, înlesniri. ◊ Bune oficii = intervenție diplomatică a unui stat în vederea împăcării unor state în litigiu sau beligerante. 4. Slujbă religioasă. 5. Mică încăpere lângă sufragerie în care se depozitează cele necesare pentru servirea mesei; cămară. [Pron. -ciu, var. ofițiu s.n. / cf. lat. officium, germ. Offizium, fr. office].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu oficiu
saigíu (saigíi), s. m. – 1. Geambaș, furnizor de oi pentru sultan. – 2. (Dobr.) Tînăr care umblă din casă în casă în ajunul zilei de Sfîntul Dumitru. – Var. sa(i)egiu, saingiu. Tc. sayici (Șeineanu, II, 307). – Der. saigi, vb. (a îndeplini funcția de saigiu); saigie, s. f. (slujba de saigiu). Vezi definitia »
RÓDIU s.n. Metal alb-argintiu din familia platinei, care se întrebuințează aliat cu aceasta la confecționarea instrumentelor de laborator. [< fr. rhodium]. Vezi definitia »
SOLILOCVIU, s.n. 1 Vorbire cu sine însuși; monolog. o atitudine maniacală îl împinde la un solilocviu (CONST.). 2 Scriere cu caracter de monolog. Celebre sunt solilocurile sfântului Augustin. pl. -ii. și soliloc s.n. Vezi definitia »
onorariu sau bacșiș ce se dă lăutarilor Vezi definitia »
ASPRÍU, -IE, asprii, adj. (Rar) Cam aspru2 (I 1); (despre vin) cam înțepător la gust. – Aspru2 + suf. -iu. Vezi definitia »