ciocní (ciocnésc, ciocnít), vb. – 1. A bate, a izbi. – 2. A bate în ușă. – 3. A închina, a lovi ușor paharele înainte de a bea. – 4. A tăbărî, a năvăli, a se repezi. – 5. A rezista, a se opune. – Mr. ciucăes, megl. ciucnes. Formație spontană, plecîndu-se de la cioc „zgomot produs de o izbitură”, care prezintă un paralelism perfect cu ciocăni. Se consideră, totuși (Cihac, II, 55; DAR; Candrea), că trebuie să provină din vreo formă sl. ca rus. čoknuti, bg. čeknuvam; ceea ce nu pare posibil, dacă se ia în considerație aceeași posibilitate expresivă, aplicată identic boc(ă)ni și poc(ă)ni. Der. ciocnaș, s. m. (miner care muncește într-o salină), cf. ciocănaș, probabil prin contaminare cu ocnaș; ciocneală s. f. (izbitură); ciocnet, s. f. (izbitură); ciocnitură, s. f. (izbitură). Vezi definitia »

PROZAURIÉNI s.m. pl. Ordin de reptile fosile mici, care au existat exclusiv în permian; (la sg.) reptilă din acest ordin. [Pron. -za-u-, sg. prozaurian. / < fr. prosauriens]. Vezi definitia »

pehní, pehnésc, vb. IV (înv. și reg.) a duce lipsă de ceva. Vezi definitia »

MAHAGÓNI s.m. (Bot.) Arbore din regiunile tropicale din America, al cărui lemn, tare și fin, se folosește pentru mobilă. [< engl., sp. mahagoni < cuv. indian]. Vezi definitia »

REDEVENÍ, redevín, vb. IV. Intranz. A deveni, a fi din nou așa cum a fost înainte. – Re¹- + deveni. Cf. fr. redevenir. Vezi definitia »