PLASMOLÍZĂ s. f. (biol.) micșorare a volumului unei celule prin pierderea apei în condiții de hipertonicitate a mediului. (< fr. plasmolyse) Vezi definitia »

FRIGOTÉHNICĂ s.f. Ramură a termotehnicii care studiază mijloacele de producere a frigului artificial. [Gen. -cii. / cf. fr. frigotechnique]. Vezi definitia »

MEMBRÁNĂ s. f. 1. țesut animal sau vegetal, subțire și flexibil, care delimitează, acoperă și susține organele. 2. foiță subțire care separă două medii. 3. placă subțire și flexibilă care produce sau transmite sunetele prin vibrații. ◊ diafragmă. (< lat., it. membrana, fr. membrane) Vezi definitia »

TEBAÍDĂ s.f. (Liv.) 1. Loc solitar și deșert ales de schimnici pentru retragere; schimnicie. 2. (Fig.) Loc izolat și neospitalier. [Pron. -ba-i-. / < it. tebaide, lat. Thebaidis (terra) – regiune a Tebei antice]. Vezi definitia »

OBSÍGĂ s. f. Numele mai multor specii de plante erbacee asemănătoare cu ovăzul, cultivate pentru nutreț (Bromus și Brachypodium). – Din bg. obsila, scr. ovsika. Vezi definitia »