DECÚRIE s.f. 1. Subunitate în armata romană, formată din zece soldați. 2. (La romani) Conducere formată din zece persoane. [Gen. -iei. / < lat. decuria]. Vezi definitia »

DIVARICÁȚIE s.f. (Med.) Lărgire, depărtare a marginilor unei răni. [< fr. divarication]. Vezi definitia »

NIMICÍE s. f. (Înv.) Nimicnicie (2). – Nimic + suf. -ie. Vezi definitia »

xenomorfíe s. f., art. xenomorfía, g.-d. xenomorfíi, art. xenomorfíei Vezi definitia »

ORTORADIOSCOPÍE s.f. Metodă radioscopică de obținere a contururilor unui obiect la dimensiunile sale reale. [Gen. -iei. / < fr. orthoradioscopie]. Vezi definitia »