ceaclă, ceacle s. f. femeie bârfitoare. Vezi definitia »

GEOTECTÓNICĂ s.f. Disciplină care studiază structura scoarței Pământului. [Cf. germ. Geotektonik, fr. géotectonique]. Vezi definitia »

SLĂNÍȚĂ, slăníțe, s. f. Împletitură, rogojină pe care se pun fructele la uscat. (din slamac, prob. în loc de *slamiță [sau sladniță]) Vezi definitia »

ENCÍCLICĂ s.f. Circulară oficială a papei către preoți sau episcopi. [Cf. fr. encyclique, it. enciclica, lat.t., gr. enkyklos – circular]. Vezi definitia »

CÂNEPIOÁRĂ, cânepioare, s. f. 1. Diminutiv al lui cânepă. 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze lobate și cu flori roșietice; cânepa-codrului (Eupatorium cannabinum). – Cânepă + suf. -ioară. Vezi definitia »