OSTEOCLAZÍE, osteoclazii, s. f. 1. Operație chirurgicală care necesită sfărâmarea anumitor oase. 2. (Biol.) Proces lent de resorbție osoasă datorită osteoclastelor. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéoclasie. Vezi definitia »

AIHMOFOBÍE s. f. teamă patologică față de obiectele ascuțite. (< fr. aichmophobie) Vezi definitia »

ACROMATURÍE s. f. eliminare de urină decolorată. (< fr. achromaturie) Vezi definitia »

STOICHIOMETRÍE s. f. parte a chimiei care se ocupă cu studiul raporturilor cantitative dintre substanțele care intră în compoziția elementelor. (< fr. stoichiométrie) Vezi definitia »

VIITOROLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studierea legilor și metodelor noi de previziune a viitorului; știința viitorului, futurologie. [Pr.: vi-i-] – Din viitor (după meteorologie). Vezi definitia »