RÂIÓS, -OÁSĂ, râioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Bolnav de râie (1). ◊ Expr. (Fam.; substantivat) A face pe râiosul = a fi mândru sau înfumurat fără motiv; a-și da aere. [Pr.: râ-ios] – Râie + suf. -os. Vezi definitia »

STELÓS, -OÁSĂ, steloși, -oase, adj. (Înv.) Cu multe stele; înstelat. ♦ Luminos, scânteietor. – Din stele (pl. lui stea) + suf. -os. Vezi definitia »

ponturós, ponturoásă, adj. (reg.) 1. glumeț. 2. (în forma: pontoros) bârfitor. Vezi definitia »

splinós, splinoásă, adj. (reg.; despre vite) care este bolnav de splină. Vezi definitia »

HÁOS, haosuri, s. n. 1. Stare primitivă, de neorganizare, în care, după cum presupuneau cei vechi, s-ar fi aflat materia înainte de apariția universului cunoscut de om; (în unele concepții teogonice) spațiu nemărginit, cufundat în beznă și umplut de „neguri”, în care s-ar fi găsit, într-un amestec confuz, elementele și materia înainte de organizarea lumii; stare de dezordine, primordială a materiei. ♦ Personificare a acestui spațiu nemărginit sub forma unei divinități. 2. Stare generală de mare confuzie, dezordine mare, învălmășeală, neorganizare^{Vezi nota}. [Var.: (înv.) cáos s. n.] – Din fr., lat. chaos. Vezi definitia »