AMĂNÚNT¹, amănunte, s. n. Element secundar, neesențial al unui obiect, al unui fenomen sau al unui eveniment. ◊ Loc. adj. și adv. Cu amănuntul = cu bucata, în detaliu. Comerț cu amănuntul. ◊ Loc. adv. (Cu) de-amănuntul sau până în cele mai mici amănunte sau în amănunt ori în toate amănuntele = până în cele mai mici detalii; minuțios. [Var.: (reg.) amărúnt s. n.] – Din a³ + mănunt „mărunt”. Vezi definitia »

ELEGÁNT, -Ă adj. Care prezintă, dovedește eleganță. [Cf. fr. élégant, lat. elegans]. Vezi definitia »

PRECEDÉNT, -Ă I. adj. premergător, anterior. II. s. n. fapt, caz anterior care servește ca exemplu sau ca justificare pentru cazurile următoare similare; precedență. ♦ fără ~ = nemaiîntâlnit, nemaipomenit, extraordinar; unic. (< fr. précédent, lat. praecedens) Vezi definitia »

VINT s. n. joc de cărți înrudit cu vistul și cu bridgeul. (< engl. wint) Vezi definitia »

NECONSECVÉNT, -Ă, neconsecvenți, -te, adj. Lipsit de consecvență, care își schimbă ideile, concepțiile etc.; schimbător, instabil, inconstant, nestatornic, inconsecvent. – Ne- + consecvent. Vezi definitia »